bogát (bogátă), adj. – 1. Avut, înstărit, cu dare de mînă. – 2. (Urmat de în sau de) Care are din belșug, plin. – 3. Luxos, foarte valoros. – 4. (Înv.) Numeros, în cantitate mare. – Var. (Mold., Trans.) bugăt, adv. (destul, suficient). Mr. îmbugat, megl. bogat. Sl. bogatŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac); cf. bg. bogat, alb. bugat. De remarcat că în nici o limbă romanică nu s-a păstrat cuvîntul lat. care exprimă această noțiune. Der. bogătan sau (Trans.) bocotan, s. m. (bogătaș); bogătaș, s. m. (persoană cu multă avere); bogătate, s. f. (Trans., bogăție); bogăție, s. f. (cantitate abundentă de bunuri materiale); îmbogăți, vb. (a deveni bogat); îmbogățitor, adj. (care îmbogățește, folositor). Vezi definitia »

OPACIFIÁT, -Ă, opacifiați, -te, adj. (Rar) Opac². [Pr.: -fi-at] – V. opacifia. Vezi definitia »

MULTINUCLEÁT, -Ă adj. multinuclear. (< engl. multinucleate, lat. multinucleatus) Vezi definitia »

VERTEBRÁT, -Ă adj. Care are coloană vertebrală și schelet osos intern. // s.n.pl. (Zool.) Încrengătură cuprinzând animale cu schelet osos, a cărui parte principală o constituie coloana vertebrală; (la sg.) animal din această încrengătură. [Cf. fr. vertébré(s)]. Vezi definitia »

ACCENTUÁT, -Ă, accentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. 2. Fig. Intensificat. 3. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Puternic, forzato. [Pr.: -tu-at] – V. accentua. Vezi definitia »