HOLÍSM s.n. Concepție metafizică idealistă de la începutul sec. XX, care interpretează mistic teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. [< fr. holisme, cf. gr. holos – întreg]. Vezi definitia »

BEHAVIORALÍSM s. n. direcție politologică americană care își propune să cerceteze comportamentul politic. (după amer. behavioral sciences) Vezi definitia »

MEFITÍSM s. n. (Livr.) Poluare a aerului cu mirosuri mefitice sau toxice. – Din fr. méphitisme. Vezi definitia »

HIPERADRENALÍSM s. n. hiperfuncție a suprarenalelor. (< engl. hyperadrenalism) Vezi definitia »

INDETERMINÍSM s.n. Concepție antiștiințifică, idealistă, care neagă existența legilor obiective ale dezvoltării, absolutizează întâmplarea, ignorând necesitatea, contestă principiul cauzalității și afirmă că mersul lucrurilor și activitatea oamenilor sunt expresia unei abstracte „libertăți de voință”. [< fr. indéterminisme]. Vezi definitia »