sacapíu, sacapíi, s.m. (reg.) lucrător la stână. Vezi definitia »

AMERÍCIU (‹ fr. {i}), s. n. Element chimic radioactiv sintetic (Am; nr. at. 95, m. at. 243); metal alb-argintiu, p. t. 1.176 ºC, dens. 13,67, din familia elementelor transuranice. A fost obținut de G. Th. Seaborg și colab. (1944) prin iradierea plutoniului-239 cu neutroni. Vezi definitia »

OBLIGATÓRIU, -IE adj. care are puterea de a obliga; obligațional. ◊ care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ; impus. (< lat. obligatorius, fr. obligatoire) Vezi definitia »

fanaragíu², fanaragíi, s.m. (înv.) fanariot. Vezi definitia »

PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius. Vezi definitia »