ADÁUS s. n. v. adaos. Vezi definitia »

BERZELIUS [bærsélius], Jöns Jacob, baron (1779-1848), chimist și mineralog suedez. Prof. univ. la Stockholm. Unul dintre creatorii chimiei moderne. A izolat numeroase elemente: seleniul, siliciul, toriul, titanul și a introdus notațiile prin simboluri chimice, precum și noțiunile de izomerie, alotropie, cataliză ș.a. În 1814, a publicat o tabelă de mase atomice (de echivalenți) pe baza teoriei electrochimice a afinității chimice (teoria dualistă), pe care a elaborat-o în 1812. Vezi definitia »

VÍRUS, virusuri, s. n. Agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase; p. ext. toxina acestui agent. ♦ Fig. Sursă a unui rău moral. [Pl. și: (m.) viruși]. – Din fr., lat. virus. Vezi definitia »

ciháus, ciháusuri, s.n. (înv.) arsenal. Vezi definitia »

TÁLUS I. s. n. astragal¹ (1). II. adj. picior ~ = picior răsucit, chircit. (< fr., lat. talus) Vezi definitia »