PLEUROTOTÓNUS s.n. (Med.) Încovoiere a trunchiului într-o parte, în tetanus, datorită predominației contracturii pe mușchii laterali dintr-o singură parte. [< fr. pleurothotonos, cf. gr. pleurothen – de o parte, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

Acidophillus Vezi definitia »

CIROSTRÁTUS s. m. Tip de nori denși cu aspect lăptos, alcătuiți din cristale de gheață, situați între 6000 și 7500 de metri altitudine. – Din fr. cirro-stratus. Vezi definitia »

ARCTURUS [s.pr.! – CM] (< gr. arkturos, din arktos „urs” si oura „coada”, ASTR.) una din cele mai luminoase stele din emisfera boreală. Face parte din constelația Boarul și este de mărimea stelară zero. Vezi definitia »

TOFÚS s. n. nodul format din depozite de urați care apar pe articulațiile și pe cartilajele urechii la cei suferinzi de gută. (< fr. tophus) Vezi definitia »