GHIONOÁIE, ghionoi (ghionoaie), s. f. (Ornit.; pop.) Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o- – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”. Vezi definitia »

TOXICOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea otrăvurilor și a toxinelor (1) și cu tratarea celor otrăviți. – Din fr. toxicologie. Vezi definitia »

ARIERÁȚIE s. f. înapoiere mintală. (< fr. arriération) Vezi definitia »

ASOMATOGNOZÍE s. f. pierdere a capacității cuiva de a-și recunoaște unul sau mai multe segmente ale corpului. (< fr. asomatognosie) Vezi definitia »

ANTICIPÁȚIE s. f. 1. anticipare. ♦ cu ~ = înainte de termenul stabilit; literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului. 2. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține. (< fr. anticipation, lat. anticipatio) Vezi definitia »