Definita cuvantului articulație
ARTICULÁȚIE, articulații, s. f. 1. Legătură (mobilă) între două sau mai multe oase, prin intermediul ligamentelor; încheietură; locul acestei legături. ♦ Legătură între mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau al unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Fr. articulation (lat. lit. articulatio, -onis).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu articulație
RINORAGÍE s. f. hemoragie nazală. (< fr. rhinorragie) Vezi definitia »
STICLĂRÍE, sticlării, s. f. 1. Obiecte fabricate din sticlă (I); obiecte de sticlă adunate la un loc. 2. Fabrică sau atelier în care se fac obiecte de sticlă (I). ♦ Magazin sau secție într-un magazin unde se vând obiecte de sticlă (I). – Sticlă + suf. -ărie. Vezi definitia »
sucăcioáie, sucăcioáie, s.f. (reg.) bucătăreasă. Vezi definitia »
COPROMANÍE s. f. impuls morbid de a se murdări cu excremente. (< fr. copromanie) Vezi definitia »
INFÉCȚIE, infecții, s. f. 1. Proces rezultat din pătrunderea și dezvoltarea în organism a unor agenți patogeni (paraziți, microbi sau viruși) și din reacția țesuturilor la acest atac, manifestată prin inflamații, supurații, cangrene etc. 2. Miros urât, duhoare, putoare, miasmă. ♦ Fig. Contagiune morală. [Var.: infecțiúne s. f.] – Din fr. infection. Vezi definitia »