Definita cuvantului articulație
ARTICULÁȚIE, articulații, s. f. 1. Legătură (mobilă) între două sau mai multe oase, prin intermediul ligamentelor; încheietură; locul acestei legături. ♦ Legătură între mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau al unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Fr. articulation (lat. lit. articulatio, -onis).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu articulație
ANASARHÍE s.f. (Biol.) Infiltrare generală de serozitate în țesuturile celulare. [Gen. -iei. / < germ. Anasarkie]. Vezi definitia »
CONSOLIDÁȚIE s. f. consolidare. (< fr. consolidation) Vezi definitia »
ié adv. – Da. Germ. ja. În Trans. După Pușcariu, Lr., 280, în loc de e(ste), cf. fi. Vezi definitia »
IHTIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul peștilor. [Gen. -iei. / < fr. ichtyologie, cf. gr. ichthus – pește, logos – studiu]. Vezi definitia »
PERITONEOSCOPÍE, peritoneoscopii, s. f. (Med.) Examen endoscopic al cavității abdominale; celioscopie, laparoscopie. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. péritonéoscopie. Vezi definitia »