Definita cuvantului articulație
ARTICULÁȚIE, articulații, s. f. 1. Legătură (mobilă) între două sau mai multe oase, prin intermediul ligamentelor; încheietură; locul acestei legături. ♦ Legătură între mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau al unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Fr. articulation (lat. lit. articulatio, -onis).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu articulație
CHEMITIPÍE, chemitipii, s. f. (Poligr.) Chemigrafie. – Din fr. chémitypie. Vezi definitia »
IMPROVIZÁȚIE, improvizații, s. f. Faptul de a improviza; (concr.) ceea ce se improvizează. ♦ Piesă muzicală improvizată. ♦ Lucru făcut la repezeală, la moment. – Din fr. improvisation. Vezi definitia »
ADELFOCARPÍE s. f. formare a fructului în urma adelfogamiei. (< fr. adelphocarpie) Vezi definitia »
ELECTROTERMOTERAPÍE s. f. producere de căldură în țesuturile vii în scop terapeutic, cu ajutorul curentului electric. (< fr. électrothermothérapie) Vezi definitia »
ALÚZIE, aluzii, s. f. Cuvânt, expresie, frază prin care se sugerează o idee, fără a o exprima direct. ◊ Expr. A face aluzie la cineva (sau la ceva) = a vorbi pe departe despre cineva (sau ceva). [Var.: (înv.) aluziúne s. f.] – Fr. allusion (lat. lit. allusio, -onis). Vezi definitia »