Definita cuvantului artist
ARTÍST, -Ă, artiști, -ste, s. m. și f. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei; (prin restricție) actor; p. ext. persoană care dă dovadă de talent în profesiunea pe care o exercită. ◊ Artist emerit = titlu onorific acordat unui artist cu merite deosebite. Artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. – Fr. artiste (lat. lit. artista).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu artist
post-. – Pref. care indică așezarea în urmă sau în spate. Lat. post prin intermediul fr. post: post-dată, s. f., din fr. post-date; post-palatal, adj. (velar) etc. Vezi definitia »
AVANGARDÍST, -Ă, avangardiști, -ste, s. m. și f. Adept al avangardismului. ♦ (Adjectival) Care aparține avangardismului, privitor la avangardism. Manifestări avangardiste. – Din avangardă + suf. -ist. Vezi definitia »
111-222-1933emailaddress.tst Vezi definitia »
TELECINEÁST, -Ă, telecineaști, -ste, s. m. și f. Specialist în realizarea filmelor pentru televiziune. ♦ Autor de scenarii pentru televiziune. [Pr.: -ne-ast] – Din fr. télécinéaste. Vezi definitia »
ROST, rosturi, s. n. 1. Sens, înțeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. ♦ Atribuție, rol, misiune, sarcină. 2. Mod de a-și întocmi viața; stare, situație socială, materială, familială; p. ext. gospodărie. ◊ Expr. A (nu) ști rostul cuiva = a (nu) ști unde se află și cum își organizează cineva viața. A fi rost de ceva = a întrevedea posibilitatea de a găsi ceva. A face rost de ceva = a procura ceva (greu de obținut, de realizat). 3. Mod, fel de organizare a unei activități; ordine după care se desfășoară o acțiune; plan de desfășurare, de executare a ceva. ◊ Expr. A nu-și afla rostul = a nu-și găsi locul, a nu-și găsi astâmpăr. A-și pierde rostul = a-și pierde cumpătul. A fi în rostul lui = a fi acolo unde îi este locul, unde se cuvine să fie. ♦ Ordine stabilă, stare de lucruri; rânduială. 4. Spațiu în formă de unghi, format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ițe și cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură. 5. Spațiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcții, pentru a permite mișcarea lor relativă sub acțiunea forțelor interioare sau a variațiilor de temperatură. Rost de etanșare. Rost de lucru. ♦ Jgheab săpat în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o ușă, un capac. 6. (Înv.) Gură; (azi livr.) grai, vorbire. ◊ Loc. adv. Pe de rost = fără un text în față, din aducere-aminte, din memorie. ◊ Expr. A învăța pe de rost = a învăța un text pentru a-l putea reda din memorie. A lua (pe cineva) la rost = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală. ♦ (Înv. și arh.) Facultatea de a vorbi. – Lat. rostrum. Vezi definitia »