Definita cuvantului aruncătură
ARUNCĂTÚRĂ, aruncături, s. f. 1. Aruncare. ◊ Expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire. Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat. ♦ Distanța la care ajunge un obiect aruncat. ◊ Expr. La o aruncătură de băț = (foarte) aproape. 2. (Rar) Săritură. Șanțurile sărite dintr-o aruncătură (DELAVRANCEA). – Din arunca + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu aruncătură
ECTOGENÉZĂ s. f. Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea mediului extern și contestând implicit rolul structurii interne a organismelor. – Din fr. ectogénèse. Vezi definitia »
BRIÓȘĂ, brioșe, s. f. Produs de patiserie, preparat prin coacerea în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac. [Pr.: bri-o-] – Din fr. brioche. Vezi definitia »
MOMÍȚĂ3 s. f. v. moimiță. Vezi definitia »
CORECLÍZĂ s.f. Ocluziune, închidere patologică a pupilei. [< fr. coréclise, cf. fr. kore – pupilă, kleiein – a închide]. Vezi definitia »
șpántă, șpănți, s.f. (reg.) 1. bucată mică de fier. 2. (în exploatarea lemnului) placă de fier cu trei sau patru colți, care se fixează pe fundul ulucului (jilipului) pentru a micșora viteza de coborâre a buștenilor. Vezi definitia »