Definita cuvantului vântura
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lume sau vântură-țară s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).
Sursa: DEX '84
Sursa: DEX '84
Cuvinte ce rimeaza cu vântura
DESFIRÁ, desfír, vb. I. Refl. (Rar; despre fire înfășurate, p. ext. despre obiectul pe care sunt înfășurate aceste fire) A se desfășura (1). – Lat. disfilare. Vezi definitia »
TEXTURÁ, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătățirii calității termoizolante, extensibile etc. – Din engl. texture. Vezi definitia »
CAMPRA [cãprá], André (1660-1744), compozitor francez. Opere, balete, arii, intermezzi, divertismente muzică religioasă, realizînd o sinteză între muzica tradițională franceză și tendințele italienizante. Vezi definitia »
PESTIFERÁ vb. tr. 1. a contamina cu pestă. 2. (fig.) a infecta. (< fr. pestiférer) Vezi definitia »
UȘURÁ, ușurez, vb. I. Refl. A urina; a defeca (2). Vezi definitia »