IAZ, iazuri, s. n. 1. Lac artificial format prin stăvilirea cu baraj de pământ sau prin abaterea unui curs de apă și destinat creșterii peștilor sau folosit pentru irigații, morărit etc. 2. Lac mic natural, format în albia unui râu, prin adunarea apei într-o adâncitură de teren. 3. Zăgaz (la un heleșteu). – Din sl. jazŭ. Vezi definitia »

PAVOÁZ s.n. Ansamblu de pavilioane sau de lumini arborate de o navă cu ocazia unei festivități. ◊ Marele pavoaz = ansamblul pavilioanelor codului internațional de semnalizare ridicate între catargele din proră și din pupă în ordinea culorilor naționale ale statului respectiv; micul pavoaz = ansamblul pavilioanelor naționale arborate la proră, la pupă și la fiecare catarg al navei. [Pron. -voaz. / cf. fr. pavois, it. pavese]. Vezi definitia »

CABÁZ, cabazi, s. m. (Înv.) Om poznaș, glumeț. – Tc. [hok]kabaz. Vezi definitia »

GAZ² s.n. 1. Nume dat corpurilor fluide care au o coeziune moleculară foarte mică. 2. Denumire populară pentru petrolul lampant. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) gaz”, „fluid”. [Pl. -ze, var. gazo-. / cf. fr. gaz, germ. Gas]. Vezi definitia »

răgáz (răgázuri), s. n. – Repaus, odihnă, așteptare, amînare. – Var. regaz. Origine incertă. Poate fi un der. din sb. gaz „vad”; cf. zăgaz și sb. (za)gaziti „a trece prin vad”, sb. razgaziti „a fixa separat”, care permite să presupunem un *răzgaz (cf. răstimp față de zăstimp), cu disimilare posterioară. Pentru semantism, cf. sp. vado „repaus”. Relația cu sl. rokŭ „soroc” sau lituan. rákas „soroc” (Cihac, II, 303; Tiktin) este dificilă fonetic. Vezi definitia »