OSTEOMATÓZĂ s. f. afecțiune prin formarea de osteoane intraarticulare. (< fr. ostéomatose) Vezi definitia »

PLENIPOTÉNȚĂ s.f. Putere deplină acordată cuiva pentru a trata o chestiune oarecare. [< it. plenipotenza]. Vezi definitia »

NUCÉLĂ, nucele, s. f. Partea centrală din ovulul unei plante fanerogame, în care se găsește sacul embrionar. – Din fr. nucelle. Vezi definitia »

DIRECTÍVĂ, directive, s. f. Instrucțiune generală dată de un organ superior organelor în subordine, cu scopul de a îndruma, a orienta sau a determina activitatea, atitudinea, conduita acestora. – Din fr. directive. Vezi definitia »

BONEȚÍCĂ, bonețele, s. f. Diminutiv al lui bonetă (1). – Bonetă + suf. -ică. Vezi definitia »