DISPÚNE vb. III. 1. tr. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 3. intr. A învinge într-o competiție sportivă. 4. tr. A așeza, a pune într-o anumită ordine. 5. refl. A căpăta bună dispoziție, a se înveseli. [P.i. dispún, conj. -nă. / după fr. disposer, lat. disponere]. Vezi definitia »

SEDAȚIÚNE s.f. v. sedație. Vezi definitia »

ABSTRACȚIÚNE s. f. v. abstracție. Vezi definitia »

RAMIFICAȚIÚNE s.f. v. ramificație. Vezi definitia »

CONTAMINAȚIÚNE s.f. v. contaminație. Vezi definitia »