caracátiță (caracátițe), s. f. – Moluscă marină (Octopus vulgaris). Rus. karakatica (Cihac, II, 79), cf. sb. krakatnica. Vezi definitia »

BÉRNĂ s. f. (În expr.) Pavilion în bernă = pavilion național coborât pe jumătate, în semn de doliu. – Fr. [Pavillon en] berne. Vezi definitia »

PÉGULĂ s. f. materie vâscoasă obținută prin fierberea rășinii de brad, care se folosea în vechea pictură la prepararea vernisului. (< it. pegola) Vezi definitia »

FRÍZĂ¹, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise. Vezi definitia »

HÚMĂ, hume, s. f. Numele popular al argilei întrebuințate la spoitul caselor. – Din bg. huma. Vezi definitia »