SECTÁNT, -Ă I. s. m. f. adept al unei secte religioase. II. adj. propriu, specific unei secte; sectar. (< lat. sectans) Vezi definitia »

AFLORIMÉNT, aflorimente, s. n. Loc unde apar la suprafața Pământului rocile sau mineralele, din cauza eroziunii sau a decopertării lor artificiale; deschidere geologică. – După fr. affleurement. Vezi definitia »

BIREFRINGÉNT, -Ă, birefringenți, -te, adj. (Despre un cristal sau alte medii optice) Care prezintă fenomenul birefringenței. – După fr. biréfringent. Vezi definitia »

BRILIÁNT¹, briliante, s. n. 1. Piatră prețioasă (diamant șlefuit în dublă piramidă) folosită ca podoabă aplicată pe bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Fr. brillant. Vezi definitia »

ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o aberație (1), absurd. – Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis. Vezi definitia »