REFRACTÍV, -Ă adj. 1. care produce refracție; referitor la refracție; refractant. 2. care își schimbă brusc direcția. (< fr. réfractif) Vezi definitia »

ACTIV, -Ă I. adj. 1. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic. ♦ membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline. ◊ (mil.) în activitate. 2. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție. 3. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea. ♦ vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent. 4. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit. II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace. 2. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate. III. adv. în mod activ. (< fr. actif, lat. activus, < II, 2/ rus. aktiv) Vezi definitia »

CONFIRMATÍV, -Ă, confirmativi, -e, adj. Care confirmă, întărește, adeverește. – Din fr. confirmatif. Vezi definitia »

PERSUASÍV, -Ă adj. convingător; insistent, stăruitor. (< fr. persuasif) Vezi definitia »

REZOLUTÍV,-Ă, rezolutivi, -e, adj. (Despre medicamente) Care are proprietatea de a micșora o inflamație, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. – Din fr. résolutif. Vezi definitia »