PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-. – Var.: prenoí vb. IV] – Pre¹- + înnoi. Vezi definitia »

lătunói (reg.) s. m. / s. n., pl. lătunói / lătunoáie Vezi definitia »

ȚORȚÓI s. n. (Reg., în expr.) Cu țorțoi = cu mare pompă, cu multe podoabe. – V. zorzoane. Vezi definitia »

PICHERÓI, picheroi, s. m. (Ornit.; reg.) Bărbătușul bibilicii. – Pichere + suf. -oi. Vezi definitia »

pribói (priboáie), s. m. – 1. Găuritor, perforator. – 2. Repeziș, vîltoare, taluz pe malul apei, care deviază curentul. – 3. (S. m.) Varietate de geraniu (Geranium macrorrhizum). – Var. briboi. Sb. priboj, slov. preboj (Cihac, II, 290; Conev 67; Candrea; Bologa, Dacor., V, 479-82). Sensul 2 se explică prin lovirea apei de stînca gata să se găurească. – Der. priboi, vb. (a găuri, a perfora). Vezi definitia »