METAMORÁLĂ s.f. Parte a teoriei etice având ca obiect principiile fundamentale ale moralei. [< fr. métamorale]. Vezi definitia »

-CLÍZĂ¹ elem. „închidere, ocluziune”. (< fr. -clise, cf. gr. kleisis) Vezi definitia »

ZECIUIÁLĂ, zeciuieli, s. f. (înv.) Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, de vite etc.; dijmă. ♦ A zecea parte din produsele obținute (prin muncă), care se predă cuiva (sau pe care o revendică sau o ia cu forța cineva) ca răsplată, salariu, uium etc. [Pr.: -ciu-ia-] – Zeciui + suf. -eală. Vezi definitia »

miáță s. f. – Febră, fierbințeală. – Mr. ńiață. Probabil de la un lat. *ignitia, der. din ignis „foc”. Apropierea de sp. miedo (Giuglea, LL, I, 171) nu-i de luat în seamă. Cuvînt înv. (sec. XVI), supraviețuiește în Banat și Maram.; cf. REW 4257a, care menționează doar mr. – Din rom. provine sb. mìcina „abces”. Vezi definitia »

GRAMIÉRĂ s.f. Balanță specială în formă de sfert de cerc, folosită în industria hârtiei și a celulozei la determinarea gramajului. [Pron. -mi-e-. / et. incertă]. Vezi definitia »