USTUROÍȚĂ, usturoițe, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, întrebuințată în medicină; aișor (Alliaria officinalis). [Acc. și: usturóiță] – Usturoi + suf. -iță. Vezi definitia »

AUDIOFRECVÉNȚĂ s. f. (Fiz.) Frecvență a unei unde sonore percepută de auz. [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiofréquence. Vezi definitia »

DINAMITIÉRĂ s.f. Magazie subterană destinată păstrării dinamitei. [Pron. -ti-e-. / < fr. dynamitière]. Vezi definitia »

VERÚCULĂ s. f. verucozitate mică. (< fr. verrucule, lat. verrucula) Vezi definitia »

IERBÚȚĂ, ierbuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui iarbă; ierbuliță. – Iarbă + suf. -uță. Vezi definitia »