pălimár (pălimáre), s. n. – 1. Balcon, foișor. – 2. Balustradă, parmalîc. – 3. Balustru. – Var. (înv.) polimar, (Munt.) palimac. Ngr. πολυμερής „multilateral”, din cauza orientării sale în diferite direcții. Forma primitivă, polimar, a fost asimilată cu pălămar „frînghie” și „paracliser”. Sec. XVIII. Vezi definitia »

polobocár, polobocári, s.m. (reg.) dogar. Vezi definitia »

MULTIPOLÁR, -Ă adj. 1. (despre mașini electrice) cu mai mulți poli. 2. (despre celule nervoase) cu numeroase prelungiri. (< fr. multipolaire) Vezi definitia »

UZUFRUCTUÁR, -Ă s.m. și f. Deținător al unui drept de uzufruct (asupra unui lucru). [Pron. -tu-ar. / cf. lat. usufructuarius, fr. usufructuaire]. Vezi definitia »

trocar, trocari s. m. (intl.) polițist. Vezi definitia »