REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau a unei neplăceri, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva: a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier. Vezi definitia »

máia (etnic) s. m. inv.; s. f., g.-d. art. maiei, pl. -; adj. inv. Vezi definitia »

FORZÍȚIA s. f. v. forsiția. Vezi definitia »

BORGIA, familie italiană originară din Spania, cu rol important în istoria Italiei. Mai însemnați: 1. Rodrigo B. (1431-1503), papă (1492-1503), sub numele de Alexandru VI. 2. Cesare B. (c. 1475-1507). Fiul lui B. (1). Politician abil, fără scrupule, bun militar, a urmărit crearea unui principat în centrul Italiei. 3. Lucrezia B. (1480-1519). Fiica lui B. (1). Celebră prin frumusețe și cultură, instrument politic al tatălui și fratelui său. Vezi definitia »

transmigrația sufletelor morților Vezi definitia »