NOMENCLATÚRĂ, nomenclaturi, s. f. 1. Totalitatea termenilor întrebuințați într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizați metodic. 2. Listă, catalog etc. conținând titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate într-un anumit fel). 3. Spec. Schemă de organizare a unei instituții conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor care se află în subordine, sub tutela sa. – Din fr. nomenclature, lat. nomenclatura. Vezi definitia »

FINOUGRÍSTICĂ s. f. disciplină care se ocupă cu studiul limbilor fino-ugrice. (< germ. Finnougristik) Vezi definitia »

LARINGÍTĂ s.f. Inflamare a mucoasei laringelui. [< fr. laryngite]. Vezi definitia »

TROMBOCITÓZĂ, trombocitoze, s. f. Înmulțire excesivă a trombocitelor. – Din germ. Thrombozytose. Vezi definitia »

șaiculíță, șaiculíțe, s.f. (înv. și pop.) ambarcație mică cu vâsle. Vezi definitia »