PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclŭ. Vezi definitia »

PROSTÉZĂ s.f. v. proteză. Vezi definitia »

CANISTRÉLĂ s.f. (Mar.) Cerc de metal, de lemn sau de frânghie care servește a prinde ori a dirija un obiect sau o manevră în direcția cârmei. [< it. canestrello]. Vezi definitia »

IÚRTĂ s.f. Colibă din pâslă, din piei etc., folosită de nomazii din Asia Centrală. [< rus. jurta]. Vezi definitia »

TRĂISTÍCĂ, trăistici, s. f. Trăistuță. – Din traistă + suf. -ică. Vezi definitia »