HIPERCHINEZÍE s.f. (Med.) Exagerare a funcționării motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. [Gen. -iei. / < fr. hyperkinésie, cf. gr. hyper – peste, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

diminíe (diminíi), s. f. – Perioadă de două luni. Gr. δίμηνος (Tiktin, Gáldi 172). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

CÁRDIE, cardii, s. f. Orificiul superior al stomacului, situat la locul de unire dintre esofag și stomac. – Din fr. cardia. Vezi definitia »

DIDELFÍE s. f. malformație congenitală a aparatului genital feminin, cu existența a două vagine și două utere independente. (< fr. didelphie) Vezi definitia »

FIZIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază funcțiile organismului viu (animal sau vegetal). ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologie. Vezi definitia »