MENÍSC, meniscuri, s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din fr. ménisque. Vezi definitia »

SECUIÉSC, -IÁSCĂ, secuiești, adj. Care aparține secuilor, privitor la secui. [Pr.: -cu-iesc] – Secui + suf. -esc. Vezi definitia »

plăieșésc, -eáscă, adj. (înv.) care aparține plăieșilor, privitor la plăieși, de plăieși. Vezi definitia »

PITORÉSC, -EÁSCĂ I. adj. care impresionează, încântă privirile prin varietatea formelor și bogăția coloritului; încântător, minunat. ◊ (despre limbă, stil) variat, colorat, bogat în imagini, expresiv. II. s. n. ceea ce este pitoresc. (< it. pittoresco, fr. pittoresque) Vezi definitia »

abolésc tranz. 1) (legi, ordine, dispozitii oficiale etc.) a declara nul printr-un ordin; a abroga; a anula; a contramanda; a revoca. 2) (institutii) a face sã înceteze existenta (printr-un ordin); a desfiinta; a lichida; a suprima. Vezi definitia »