DEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia. Vezi definitia »

PARÚRĂ, paruri, s. f. 1. Podoabă de lămâiță (2) și beteală pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de obiecte de podoabă executate cu aceleași motive ornamentale (și din același material). – Din fr. parure. Vezi definitia »

FENOGENÉTICĂ s. f. ramură a geneticii care studiază caracterele ereditare în cursul dezvoltării ontogenetice a organismului. (< fr. phénogénétique) Vezi definitia »

zăcătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri Vezi definitia »

îmblânzeálă s.f. (înv.) mângâiere. Vezi definitia »