sălătrúc s.n. (reg.) cotitură a unui drum. Vezi definitia »

BUTILCAUCIÚC s.n. Cauciuc sintetic, foarte rezistent la uzură șu căldură, obținut prin polimerizarea unui amestec de butilenă și butadienă. [< fr. butylcaoutchouc]. Vezi definitia »

pruc s.n. (reg.) surpătură în mină. Vezi definitia »

TRABÚC s. n. țigară de foi. (< germ. Trabuko) Vezi definitia »

FUNDÚC, funduci, s. m. Monedă veche turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. XVIII; funducliu. – Din tc. findic. Vezi definitia »