MÚCUS s. n. 1. lichid vâscos, de compoziție alcalină, secretat de celulele mucoase ale glandelor. 2. lichid transparent care îmbracă corpul peștilor. (< lat., fr. mucus) Vezi definitia »

FÚCUS s. m. Denumire dată algelor brune din genul Fucus, al căror tal este prins de stâncile din apa mărilor prin crampoane fixatoare. – Cuv. lat. Vezi definitia »

ÁRGUS s. m. Om cu privire ageră, pătrunzătoare; om care păzește ceva cu mare grijă. – Din fr. argus. Vezi definitia »

BERGIUS [bérghius], Friedrich (1884-1949), chimist și tehnolog german. Prof. univ. la Heidelberg. A elaborat un procedeu industrial de fabricare a benzinei sintetice prin hidrogenarea catalitică a cărbunelui. Premiul Nobel (1931), împreună cu C. Bosch. Vezi definitia »

ÁNUS s. n. orificiu de la extremitatea rectului. (< fr., lat. anus) Vezi definitia »