meglenoromâncă (persoană) (me-gle-) s. f., g.-d. art. meglenoromâncei; pl. meglenoromânce Vezi definitia »

CAROTÍDĂ, carotide, s. f. Fiecare dintre cele două artere principale, ramuri ale aortei, situate de o parte și de alta a gâtului, care transportă sângele de la inimă la cap; arteră cefalică. – Din fr. carotide. Vezi definitia »

culcúșă, culcúșe, s.f. (reg.) mămăligă (de seară). Vezi definitia »

PALEOGENÉTICĂ s.f. Studiul genetic al fosilelor. [Cf. fr. paléogénétique]. Vezi definitia »

CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor și literelor, înfățișa natura ca o emanație a divinității. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiție]. Vezi definitia »