ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ, învălmășeli, s. f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦ Fig. Confuzie, zăpăceală. 2. Luptă, încăierare, învălmășag. – Învălmăși + suf. -eală. Vezi definitia »

sotíză, sotíze, s.f. (înv.) praștie. Vezi definitia »

CÂRMOÁJĂ, cârmoji, s. f. (Reg.) Resturi, firimituri (de mâncare). ♦ Coajă de pâine sau de mămăligă uscată. – Comp. coajă. Vezi definitia »

BÍGĂ² s.f. Car roman, de obicei cu două roți, la care erau înhămați doi cai. [< lat. biga, cf. fr. bige]. Vezi definitia »

săturătúră, săturătúri, s.f. (înv.) săturare. Vezi definitia »