MERICÍSM s.n. 1. Regurgitație anormală. 2. (La animale) Rumegare; ruminație. [< fr. mérycisme, cf. gr. merykomai – a rumega]. Vezi definitia »

LATIRÍSM s.n. (Med.) Intoxicație cu grăunțe de latir. [< fr. lathyrisme]. Vezi definitia »

EXOMORFÍSM s. n. ansamblu de transformări metamorfice, determinate de o masă eruptivă în rocile înconjurătoare. (< fr. exomorphisme) Vezi definitia »

OPERAȚIONÍSM s.n. 1. Tendință a unor psihologi care concep psihologia ca un studiu al operațiilor de comportament, neglijând datele neexteriorizate ale conștiinței. 2. Operaționalism. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. opérationnisme, americ. operationism, it. operazionismo]. Vezi definitia »

LAMARCKÍSM s. n. Teorie biologică după care evoluția viețuitoarelor se explică prin influența variațiilor de mediu asupra comportamentului și morfologiei lor și care consideră că însușirile astfel dobândite se transmit ereditar. [Pr.: -chism] – Din fr. lamarckisme. Vezi definitia »