BELȘÚG s. n. Cantitate mare de bunuri materiale care depășește ceea ce e necesar; abundență, prisos. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: bielșúg, bilșúg s. n.] – Magh. böség. Vezi definitia »

CENTRIFÚG, -Ă I. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ♦ forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. 1. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare. 2. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. (< fr. centrifuge) Vezi definitia »

vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi Vezi definitia »

IMBRIFÚG, -Ă adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. [Cf. fr. imbrifuge]. Vezi definitia »

VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie. – Din magh. hitlenség. Vezi definitia »