MÂNJEÁLĂ, mânjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) mânji. 2. Murdărie. 3. (Reg.) Amestec de lut și de baligă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut. – Mânji + suf. -eală. Vezi definitia »

păpălícă, păpălíci, s.f. (reg.; mai ales la pl.) surcea; așchie. Vezi definitia »

MAXIJÚPĂ, maxijupe, s. f. Fustă lungă până aproape de gleznă. – Din fr. maxijupe. Vezi definitia »

obleágă, obleáguri, s.f. (reg.) pământ necultivat 1-2 ani, servind ca pășune. Vezi definitia »

TOCMÁLĂ s. f. v. tocmeală. Vezi definitia »