OGÚR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur. Vezi definitia »

AUGÚR, (1) auguri, s. m., (2) augure, s. n. (În antichitatea romană) 1. S. m. Preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate. 2. S. n. Prevestire făcută de auguri (1); auspiciu. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că există premise ca un lucru să (se) sfârșească în mod favorabil (sau nefavorabil). – Din fr. augure. Vezi definitia »

bonjur, s. n. sg. (intl.) buzunarul din spate al pantalonilor. Vezi definitia »

lazúr s. n. – Lazulit, lapislazuli. Germ. Lasur(stein), lat. med. lazurius, din arab. (per.) lazaward, cf. lagiverde (Tiktin; DAR); cf. pol., rus. lazur. Vezi definitia »

TITANOZÁUR s.m. Reptilă fosilă gigantică. [Pron. -za-ur. / cf. gr. titan – uriaș, sauros – șopârlă]. Vezi definitia »