dîrjálă (-jéli), s. f. – 1. Mîner, toartă. – 2. Manivelă. – 3. Nuia, băț. – Var. dîrja, dîrje, odîrje. Sl. družalo „manivelă”, cf. bg. dărzalo (Candrea, Scriban), și, pentru ultima var., sb. održa. Vezi definitia »

CONTRABÁNDĂ s.f. Trecerea clandestină peste graniță a unor mărfuri, a unor valori ori a altor obiecte prohibite sau sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfă astfel transportată. ◊ De contrabandă = trecut sau care urmează a fi trecut peste graniță în mod clandestin; (fig.) rezultat dintr-un fals fără valoare; prin contrabandă = pe ascuns. [Cf. engl. contraband, it. contrabbando, fr. contrebande]. Vezi definitia »

EXOTÉCĂ s. f. 1. înveliș extern al sporogonului. 2. membrană externă a lojei antenelor. 3. stratul extern al grăuntelui de polen. (< fr. exothèque) Vezi definitia »

DÁBILĂ, dabile, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. – Et. nec. Vezi definitia »

scatólcă (-ci), s. f. – 1. Ladă, cufăraș. – 2. Palmă puternică. – Var. scatoalcă, Mold. scatulcă. It. scatola, prin rus. skatulka (Cihac, II, 330; Sanzewitsch 209). Semantismul celui de al doilea sens nu este clar. Este dubletul lui șcatulă, s. f. (Trans., ladă), rar, din mag. skatulya (Gáldi, Dict., 157). Vezi definitia »