ODONTOLÓGIC, -Ă, odontologici, -ce, adj. Care aparține odontologiei, referitor la odontologie. – Din fr. odontologique. Vezi definitia »

CÓMIC, -Ă, comici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține comediei¹, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoacă râsul; hazliu, ridicol. 2. S. m. Actor care interpretează roluri de comedie¹. 3. S. n. Categorie estetică în a cărei sferă intră actele, situațiile sau personajele din viață sau din artă care provoacă râsul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, notă ridicolă pe care o reprezintă ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus. Vezi definitia »

DIBÁZIC adj. (despre acizi) care posedă două funcții bază; bibazic. (< fr. dibasique) Vezi definitia »

MONOSILÁBIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Cu o singură silabă; (despre limbi) format din cuvinte monosilabe. [Cf. fr. monosyllabique]. Vezi definitia »

MONOFÁZIC, -Ă adj. 1. Monofazat. 2. (Despre substanțe omogene) Care prezintă la un moment dat o singură stare de agregare. [< fr. monophasique]. Vezi definitia »