HIDROVITAMÍNĂ s. f. vitamină solubilă în apă. (< fr. hydrovitamine) Vezi definitia »

LACÉRNĂ s. f. manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă și care se prindea cu o agrafă la gât. (< lat. lacerna) Vezi definitia »

ȚÍTERĂ, țitere, s. f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de metal. – Din germ. Zither. Vezi definitia »

AGROBIOCENÓZĂ s. f. biocenoză a organismelor vegetale și animale din terenurile de cultură; agrocenoză. (< fr. agrobiocénose) Vezi definitia »

gútă (gúte), s. f. – 1. (Banat) Picătură, cantitate mică. – 2. (Trans.) Paralizie. – 3. Boală manifestată prin umflături ale articulațiilor. Lat. gŭtta (Pușcariu 750; REW 3928; DAR). Ultimul uz este neol.; pentru cel de al doilea, cf. sb., cr., slov., mag., rut. gota „paralizie” (Cihac, II, 132); totuși, DAR crede că acest sens s-a putut dezvolta în cadrul limbii rom. – Der. gutos, adj. (care are gută). Vezi definitia »