BĂLĂȘTIOÁGĂ, bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoacă. Vezi definitia »

CEFALÍNĂ s. f. Substanță care conține acizi grași, acid fosforic, gliceroli și aminoalcooli și care se găsește în țesutul nervos cerebral și în gălbenușul de ou. – Din fr. céphaline. Vezi definitia »

GLICÍNĂ¹ s.f. Plantă decorativă agățătoare, cu flori albastre și parfumate. [< fr. glycine]. Vezi definitia »

târă s.f. (reg.) cărăruie în pădure. Vezi definitia »

PROCATALÉPSĂ s.f. Figură de stil constând în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate și introducerea lui în propoziția regentă. [Cf. gr. prokatalepsis – anticipare]. Vezi definitia »