prididí (prididésc, prididít), vb. – 1. (Înv.) A înmîna, a da. – 2. (Înv.) A supune, a ocupa, a domina. – 3. A asalta, a năpădi, a învinge. – 4. A stăpîni, a opri. – 5. A înfrunta, a rezista. – Var. înv. pridădi. Sl. prĕdati, imperf. – dadjĕchŭ (Tiktin), cf. preda. Candrea, II, 219 pornea greșit de la podidi. Vezi definitia »

ALFOLDI [ɔlfödi], Andras (1895-1981), istoric și arheolog ungur. Stabilit în S.U.A. Studii în domeniul istoriei politice și religioase a Imp. Roman („Studiu asupra crizei din sec. 3 î. Hr.”). Vezi definitia »

vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă Vezi definitia »

RODÍ, rodesc, vb. IV. Intranz. A produce roade. – Din sl. roditi. Vezi definitia »

PLĂMĂDÍ, plămădesc, vb. IV. 1. Intranz. A pregăti o plămădeală; p. ext. a frământa, manual sau mecanic, aluatul împreună cu plămădeala sau cu drojdia în vederea obținerii unui aluat omogen. ♦ P. ext. A face un amestec în vederea obținerii unui preparat; a pregăti, a prepara alimente. 2. Tranz. și refl. A (se) zămisli, a (se) făuri; fig. a (se) alcătui, a (se) forma. – Din sl. pomladiti „a întineri”. Vezi definitia »