DOCIMAZÍE s. f. 1. mod de verificare și selecționare a candidaților la magistraturi, oratorie etc. în Atena antică. 2. cercetare a cauzelor unui deces prin examinarea organelor după autopsie. 3. disciplină care determină proporția de metale utilizabile conținute de minereuri; docimastică (II). (< fr. docimasie, gr. dokimasia) Vezi definitia »

MONORHIDÍE s.f. Conformație genitală cu un singur testicul. [Gen. -iei. / < fr. monorchidie, cf. gr. monos – unic, orchis – testicul]. Vezi definitia »

cîmpíe (câmpíi), s. f. – Cîmp, șes, ogor. Probabil de la un lat. *campia, care ar reproduce un gr. ϰαμπία, der. de la ϰάμπος (DAR, REW 1563), cf. sicil., calabr. campia. Der. de la campus, printr-un suf. -inea (Tiktin) nu este posibilă (cf. Corominas, I, 621), căci n ar fi lăsat urme în Banat. Candrea-Dens., 339, propun *campiva, care pare foarte artificial. Vezi definitia »

PENICILINOTERAPÍE s.f. Tratament medical cu penicilină. [Gen. -iei. / < fr. pénicillinothérapie]. Vezi definitia »

DOLIHOCEFALÍE s. f. Însușirea de a fi dolihocefal, faptul de a aparține tipului dolihocefal [Var.: dolicocefalíe s. f.] – Din fr. dolichocéphalie. Vezi definitia »