MONOLÍTIC, -Ă adj. de monolit. (< fr. monolithique) Vezi definitia »

PUGILÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la pugilism. II. s. f. box¹ (1). (< fr. pugilistique) Vezi definitia »

EPILOGÍSTIC, -Ă adj. Apt de gândire; prudent. ♦ (Gram.) Care marchează o concluzie. [< gr. epilogistikos]. Vezi definitia »

MECÁNIC, -Ă I. adj. 1. referitor la mecanică (III). 2. acționat de o mașină, de un mecanism. 3. (despre o acțiune, un gest; și adv.) făcut automat; mașinal. II. s. m. lucrător specialist în lucrări de mecanică, în reparații de mașini, de instalații etc. ◊ conducător al unei locomotive; motorist. III. s. f. 1. știință care studiază legile mișcării și ale repausului corpurilor. ♦ ă fluidelor = hidromecanică; ~ cerească = ramură a astronomiei care studiază mișcarea corpurilor cerești. 2. tehnica procedeelor în care intervin fenomene mecanice; mecanotehnică. 3. (fig.) combinație. (< fr. mécanique, it. mecanico, germ. Mechenik/er/, lat. mecanicus, germ. Mechenik/er/) Vezi definitia »

FILMOGÉNIC, -Ă adj. cu un efect frumos în film. ◊ (despre persoane) care are însușiri fizice favorabile pentru a fi filmat. (< fr. filmogénique) Vezi definitia »