MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător. Vezi definitia »

scurtișór, scurtișoáră, adj. (reg.) 1. (înv.) scurticel (în opoziție cu lunguț). 2. scunduț (în opoziție cu înăltuț). 3. cam scurt, relativ scurt; scurtuț, scurtișor. Vezi definitia »

NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori,-oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Ne- + edificator. Vezi definitia »

văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre; Vezi definitia »

DRESÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în dresarea animalelor. [< fr. dresseur]. Vezi definitia »