IGNIFÚG, -Ă adj., s.n. (Substanță, material) care nu se aprinde sau care arde foarte greu. [Cf. fr. ignifuge, cf. lat. ignis – foc, fugare – a alunga]. Vezi definitia »

CALCIFÚG, -Ă, calcifugi, -ge, adj. (Bot.; despre plante) Care nu suportă solul calcaros. – Din fr. calcifuge. Vezi definitia »

BIELȘÚG s. n. v. belșug. Vezi definitia »

TĂVĂLÚG, tăvălugi, s. m. 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulți cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ și la netezirea și tasarea solului înainte și după însămânțare; cilindru greu, folosit la anumite mașini pentru fărâmare, îndesare, nivelare etc. ◊ Expr. A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tăvălugul (sau, adverbial, tăvălug) = a se duce (sau a face pe cineva să se ducă) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [Pl. și: (n.) tăvăluguri. – Var. tăvălúc s. m.] – Tăvăli + suf. -ug. Vezi definitia »

CRUG, cruguri, s.n. (inv.) 1. Orbită a Lunii sau a unei planete. Expr.: crugul cerului (sau ceresc) = bolta cereasca. 2. Ciclu solar sau lunar. – Din rus., scr. krug Vezi definitia »