TÉHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ◊ Termen tehnic = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris și techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tehnică”, „procedeu, capacitate din tehnică”. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos]. Vezi definitia »

PITAGORÉIC, -Ă, pitagoreici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține curentului filozofic idealist și școlii de matematică din Grecia antică întemeiate de Pitagora, privitor la Pitagora, la școala sau la doctrina lui filozofică; pitagoric. 2. S. m. Adept al filozofiei și al școlii de matematică a lui Pitagora. [Pr.: -re-ic] – Din germ. pythagoreisch. Vezi definitia »

STOCÁSTIC, -Ă I. adj. întâmplător, aleatoriu. II. s. f. (mat.) folosirea calculului probabilităților pentru punerea în valoare a statisticilor. (< fr. stochastique) Vezi definitia »

FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique. Vezi definitia »

NUVELÍSTIC, -Ă adj. Care aparține nuvelei, privitor la nuvelă; de nuvelă. [Cf. germ. novellistisch]. Vezi definitia »