Definita cuvantului tabernacul
TABERNÁCUL, tabernacule, s. n. 1. Cort portativ, susținut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. – Din lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tabernacul
AMPLEXICÁUL, -Ă adj. (despre frunze) care îmbrățișează tulpina. (< fr. amplexicaule) Vezi definitia »
CALÍCUL s.m. 1. Caliciu suplimentar care învelește anumite flori (la garoafe, fragi). 2. Structură anatomică în formă de cupă mică. [< fr. calicule]. Vezi definitia »
razboiul ciudat purtat de anglia si franta in timpul celui de-al doilea razboi mondial,impotriva germaniei Vezi definitia »
a fi la cheremul / discreția cuiva expr. (pop.) a fi supus puterii abuzive sau capriciilor cuiva. Vezi definitia »
SPINÚL s. m. spic mic, spinișor. (< fr. spinul, lat. spinula) Vezi definitia »