Definita cuvantului tabernacul
TABERNÁCUL, tabernacule, s. n. 1. Cort portativ, susținut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. – Din lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tabernacul
VICECÓNSUL s. m. demnitar care îndeplinește funcții consulare, având rang inferior consulului. (< fr. vice-consul) Vezi definitia »
autovehicul sau vehicul cu motor. Vezi definitia »
DISCÍPUL s. m. v. discipol. Vezi definitia »
ghiul, ghiúluri, s.n. (reg., înv.) 1. cârd, mulțime. 2. scul de tort sau de bumbac. Vezi definitia »
PRIMUL NIVEL DEASUPRA UNUI DEMISOL. Vezi definitia »