Definita cuvantului nasulie
nasulie, nasulii s. f. 1. lucru sau acțiune rea, aducătoare de necazuri. 2. situație nedorită, încurcătură, complicație.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu nasulie
SUBSTÁȚIE, substații, s. f. Stație auxiliară, intermediară (de pompare, de distribuție a electricității, de tracțiune etc.). – Sub1- + stație (după fr. sous-station). Vezi definitia »
RADIOCOMUNICÁȚIE s. f. transmiterea și recepția unor sunete, semnale sau imagini cu unde electromagnetice. (< fr. radiocommunication) Vezi definitia »
EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation. Vezi definitia »
cópie (cópii), s. f. – Cuțit cu dublu tăiș, folosit la slujba religioasă. Sl. kopije (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Lexicon, 302; Cihac, II, 72), din gr. ϰοπίς. Vezi definitia »
bătáie (bătắi), s. f. – 1. Luptă, bătălie. – 2. Ceartă, încăierare. – 3. Lovitură, plesnitură. – 4. Izbire, lovire. – 5. Mișcare ritmică în general, pulsație, palpitație. – 6. Hăituială, stîrnire a vînatului. – 7. Bombardament. – 8. Distanță pînă la care poate ajunge un proiectil, rază de acțiune. – 9. Acțiune directă. – Mr. bătal’e „piuliță”. Lat. battālia, formă redusă de la battuālia (Pușcariu 194; REW 995; Candrea-Dens., 147; DAR); cf. it. battaglia, v. lom. bataia, prov., port. batalha, fr. bataille, sp. batalla, alb. bëtajë. Teoretic se poate adapta la toate întrebuințările și nuanțele vb. a bate; cf. și bătălie. Der. bătăiaș, s. m. (hăitaș); bătăios, adj. (căruia îi place să se bată); bătăiuș, s. m. (bătăuș; polițai; titirez, hădărău de moară). – Din rom. pare a proveni alb. bëtajë „teamă” (G. Meyer 34). Vezi definitia »