repețíre, repețíri, s.f. (înv.) repetiție. Vezi definitia »

AUTOPROGRAMÁRE s.f. Acțiunea de a se autoprograma. [< autoprograma]. Vezi definitia »

REVERSÁRE s.f. (Rar) Inversare; reversiune (2) [în DN]. [Cf. engl. reversal, fr. reversion]. Vezi definitia »

ORÂNDUÍRE, orânduiri, s. f. Acțiunea de a orândui și rezultatul ei. 1. Așezare, grupare într-o anumită ordine, într-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, întocmire; stabilire. 2. Învestire. 3. (Înv. și reg.) Hotărâre, dispoziție, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determinările „socială” și „social-economică”) Treaptă a dezvoltării istorice a societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații; formațiune socială, formațiune social-economică. ◊ Orânduire de stat = organizare politică și teritorială a statului sub aspectul regimului și al formei de stat, precum și al împărțirii administrativ-teritoriale, determinată, în esență, de caracterul orânduirii sociale. – V. orândui. Vezi definitia »

REMÍTERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei. ◊ Remitere de datorie = renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul sau împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite. Vezi definitia »